marți, 14 iunie 2016

Una calda, una rece

O sa incep cu "aia rece" ca sa pot termina intr-o nota optimista cu "aia calda".

Pentru ca in ziua precedenta nu am mai apucat sa mergem la lagar, am decis sa facem asta in ultima zi cat Catalina era la munca, urmand sa facem jonctiunea cu ea dupa. Tre sa recunosc ca eu am insistat, 1 pentru ca auzisem de Mauthausen si ale lui 186 de Todessteige (treptele mortii, literally), 2 pentru ca eram curios cum arata un fost lagar in zilele noastre, 3 pentru ca e la 20 kilometri distanta de Linz (un aspect pe care nu il stiam pana sa ajung aici) si 4 pentru ca doream sa vad cat de criminale erau treptele in cauza, la fata locului si nu din carti.


 Mauthausen a fost intotdeauna un sat bogat datorita faptului ca Dunarea se afla peste drum si datorita carierelor sale de granit ce au fost exploatate timp de sute de ani. Lagarul a fost infiintat langa cariera cu scopul de a livra piatra pentru Linz, orasul unde AH a copilarit si pe care isi dorea sa il transforme in capitala culturala a celui de-al treilea Reich. Din tot ce a planuit pentru el s-a ridicat doar podul peste Dunare care este inca foarte functional. Daca vreti detalii despre aceste planuri gasiti aici. Este interesant cum satul in cauza este cochet si nu tradeaza nimic din ceea ce se afla in spatele lui, dupa cum se poate observa.
 Odata trecut de sat se urca cateva sute de metri pe un drum serpuit si dai de "minunatia" asta. Toate pietrele din care sunt construite zidurile si alte alea sunt, evident, extrase de la fata locului
 Poarta de intrare. Inca se pot observa suportii de sustinere pentru un vultur nazist asezat deasupra portii. In curtea din stanga (care se continua inafara imaginii) aveau loc ceremoniile de investire pentru noi paznici si erau cazati prizonierii goi goluti in timp ce se faceau operatiuni de dezinfectie in lagar. Dupa cum e de inteles, era destul de mare
In zilele noastre au mai ramas decat cladirile marcate cu rosu, zidurile si bineinteles cariera de piatra cu ale ei trepte
 De la stanga la dreapta cladirea Spitalului (care adaposteste muzeul), Buncarul (cu camera de gazare, crematoriul si celule), Cantina si Baile. Asfaltul este adaugat ulterior,  pe vremuri era doar pietris si doar pe margini era un trotuar pavat, bineinteles tot cu piatra cubica
 Cam asa arata o baraca. S-au pastrat doar 3 din aproximativ 30. In ele ar fi trebuit sa fie bagati conform estimativului 300 de oameni dar ajungeau si pana la 2000 
 Langa camera mare ce se poate vedea mai sus se afla "baia". Suspectez ca gaurile astupate din stanga erau bude turcesti iar in dreapta presupun ca era un jgheab de apa si robinete. Cum sa ajunga astea la 2000 sau chiar si 300 de oameni, numai planerii nazisti stiu. Probabil ca chestia asta in sine constituia o gluma buna pentru ei. Baracile erau construite STAS, din panouri prefabricate
 Aici era zona de carantina unde erau bagati noii veniti, oricati ar fi fost. Din ce am retinut in curte sunt acum ingropati o parte din cei ce au mierlit-o aici. Undeva pe final de razboi aproximativ 500 de detinuti s-au razvratit. Au reusit sa scurcircuiteze gardul electric aruncand pe el paturi ude si apoi au fugit. Marea majoritate (sau toti) au fost prinsi in scurt timp
 Zyklon B, utilizat initial ca si pesticid
 O bucata dintr-un gard electric (originala cum ar veni)
 Doua din cuptoarele crematoriului. Un al treilea este langa camera de gazare iar un al patrulea a fost demontant si au ramas doar urmele lui pe podea. In camera aceasta exista un memorial cu poze, icoane, flori, samd.
Adica asa ceva; cuptoarele sunt in spate si spre stanga
 O parte din camera unde sunt inregistrate cele 83.000 de nume identificate ale celor ce au murit aici. Numarul este mai mare, dar doar acestea se stiu
 Zoom
 Nu arata a nimic special incaperea asta daca nu ai fi aflat ce este, si anume camera de gazare. Fata de cele de la Auschwitz/Birkenau unde se estimeaza ca ar fi murit 2 milioane de oameni, aici cifra ar fi de "doar" 3500. Creepy
 Self explanatory. O gramada de "atractii" dragute se afla in acest subsol dar nu le voi mai preciza. Cert este ca iti lasa o senzatie de numa numa sa le vezi si constientizezi
 Cum ar fi masa de autopsie, aflata la acelasi subsol
 Arestul. Aici erau tinuti cei ce erau trimisi in lagar direct pentru executie
 O parte din celule. Accesul catre ele era blocat de o poarta inchisa asa ca nu am putut sa vedem cam cat de mari erau. Stii ca lagarul in care te afli este "naspa" atunci cand nazistii aveau 3 clasificari pentru ele iar al tau este deasupra Auschwitz-ului ca si grad de duritate, fiind clasificat drept lagar cu program intensiv de exterminare prin munca, destinat doar celor mai inraiti din prizonieri
 Dusurile unde curgea ori apa clocotita ori bocna. Dar macar erau chiar dusuri si nu fake-uri ca in alte parti. Pe aici erau trecut noi veniti pentru dezinsectie. In fata acestei incaperi se afla doua camere unde se dezinfectau hainele detinutilor
 Pe locul unde se aflau baracile SSului s-au construit o multitudine de monumente, ridicate de diferite tari sau etnii
 In drum spre treptele mortii. Tot drumul pana la ele am incercat sa-mi imaginez cam cat de marfa trebuia sa fie sa alergi pe pietrele acestea manat de bice si incaltat cu saboti de lemn, pe orice fel de vreme. Unde mai pui ca aleea aceasta este si in panta incat mare minune ca nu ne-am rupt gleznele. De prizonieri ce sa mai zic...
 Aha, iata si celebrele scari. Ce este sau nu evident este faptul ca sunt al dracului de abrupte (se poate vedea asta dupa cum coboara duduia din dreapta). Alt aspect este ca toate sunt inegale, fiind ba mai scurte, ba mai late, ba mai inalte. Si nu in ultimul rand, nu ai nici o pauza pe ele, trebuind sa urci pana la etajul 9 (aproximativ) dintr-o singura miscare.
Mda, si daca nenea din fata ta aluneca pentru ca piatra lui de 20 de kile il trage la vale sau pentru ca ii tremurau genunchii dupa urcus sau pentru ca se impiedica de vreo treapta cu slapii lui de lemn, toata lumea si-o ia in gura. Ceva imi spune ca fix asta era si ideea. De sus, de pe marginea carierei li se mai facea cateodata vant (catre 30 de metri de cadere libera) prizonierilor ce erau denumiti in mod distractiv de catre SSisti drept "parasutisti"
 Poate se observa mai bine din acest unghi cam despre ce vorbim
 La plecare am vrut sa vad daca pot sa le urc dintr-una, fara pauza si intr-un pas cat de cat alert. Pot spune ca am reusit dar genunchii mei obositi nu au apreciat de loc. In plus deja imi tremurau picioarele cand am ajuns sus; incercam sa nu imi imaginez cum este sa fi carat si o piatra de pana la 30 de kilograme in spate asta dupa ce in ultimele luni ai mancat doar o zeama chioara si paine goala, daca o primeai si pe aia
 Alte monunemte. Sunt undeva la aproximativ 20
 Poarta principala. In spate se afla tabara SS, actualmente monumete. In fata, Appellplatz, locul unde se facea prezenta de 3 ori pe zi (si apoi dupa ce se inmultisera prea mult, de 2 ori pe zi)
 Mic acolo sta scris Stabs Gebaude, adica chiar ceea ce pare a fi, cladirea Administrativa si birourile stabului al mare
 Gata, de aici incolo urmeaza partea calda. Promit
 Dupa ce am luat masa de pranz am pornit sa mai exploram un pic. Cautand pe Google la nimereala atractiile din Ceske Budejovice am gasit orasul Hluboka nad Vltavou, a carei atractie principala se poate observa mai jos. Aici undeva in piata orasului.
 Eeeh?
 Asa mai da, zic
 Vezi, daca nu mi-a placut cartea? Puteam sa am si eu palat, dar am preferat sa stau la beri 
 Sera, presupun
 Alt unghi, la fel de minunat
 Opa Gangnam Style
 Want one!
 Merge de o vedere, zic
 Si in spate arata la fel de jmecher. Si cand te gandesti ca era sa plecam fara sa dam o tura completa
 Cred ca aceasta este chair scara care se porneste din sera
 In drum spre masina
 De la castel am plecat spre orasul Trebon, aflat la aproximativ 20 de kilometri distanta. Am prins si una din putinele raze de soare ale zilei. 
 Intrarea in orasul vechi
 Frumos, elegant, pe barosaneala. Asa o ardeau oamenii astia acum 500 de ani, in timp ce noi ne incaltam cu fesul si eram ocupati sa ne ascundem in paduri de frica turcilor
 Si am prins si un curcubeu. Asheee!
 TripAdvisor ne-a adus catre terasa din capat pe stanga. Era prima sugestie din acest oras si nu am fost de loc dezamagiti
 Bisocul a luat niste carnati de peste incredibil de meseriasi cu un pic de hrean si chestii. Eu am avut un tartar de peste cu ceapa si telina. Catalina o supa de somon, foarte buna dar nu la fel de aspectuasa. Nu am mai facut poze la mancare de multa vreme (exceptand platoul din prima zi in Austria), dar locul asta merita sa il documentez
 Iepure cu ceapa caramelizata si sfecla rosie. Personal nu mi-a placut niciodata sfecla dar aceasta a fost minunata. Bineinteles am gustat toti din toate farfuriile, si ne-am simtit ca la Master Chef
 Somon cu nu stiu ce dar arata cam bine
 Si nu in ultimul rand somonul meu cu fasole si ceapa prajita. Si o floricica care mai si miroasea frumos
 Totul s-a incheiat cu un desert orgasmic, ciocolata de casa gen trufa cu gem de portocale si un fel de tiramisu cu zmeura. Sa-ti bati copii! Si toate aceasta la pretul promotional de 20E de persoana. Sa tot mananci
 Cehia incepe sa ma convinga tot mai mult!
 Un cuplu modern, banuiesc
 Inapoi in piata mare
 Liniste, curat, mancare buna. Numai bine pentru o vacanta de pensionari
 Alta iesire din oras, spre lac
 Si lacul in cauza unde se vedeau inotand niste pestoi imensi. Probabil din ei am consumat si noi la restaurantul din sat
 In drum spre casa am tras o poza din masina intr-un sat necunoscut. Aduce cu Romania. Dar daca voi votati PSD...
Aeroportul din Linz este atat de mic incat azi aveau programate doar 3 zboruri, unul dintre ele fiind cel spre Londra, care a mai avut si intarziere o ora. Una peste alta m-am trezit la 6 ca sa ajung acasa la 3. Pe data viitoare!