luni, 21 noiembrie 2016

Mister Lava Lava - Teide

Cam din orice unghi de pe insula se vede vulcanul Teide. Asa ca era chiar pacat sa nu il vizitam.

Ca sa poti sa urci pe vulcan iti trebuie un permis, cu nume, data si ora de vizitare pentru ca este considerat zona protejata. Evident, pe internet nu se mai gasea nici un loc liber, locurile fiind limitate. Asa ca Adi s-a gandit sa intre intr-o agentie de turism si sa vada ce se poate organiza cu ei. 

Fiind roman si obisnuit cu teapta, am inceput sa suspectez ceva putred din momentul in care i-am zis lu nenea agentu' ca vrem sa ne bagam, am inceput sa ne cautam de bani si ne-a zis ca stai asa, ca de fapt nu mai avem destule locuri in dubita (cea cu care trebuia sa ne duca pe munte). Aveti voi cumva masina ca sa veniti cu ea in spatele dubitei? Zicem, mda, avem. Bine, pai daca vreti facem asa, unu merge in dubita si unu in spate cu masina. Mbinee, am acceptat un pic cam circumspecti.

Aseara cand am ajuns in camera am gasit un bilet de la dansul pe podea in care ne ruga sa il sunam. Il sun si imi zice ca stiti baiatu, ar fi o problema cu locurile in duba si nu vrei sa veniti voi amandoi cu masina? La momentul asta l-am intrebat cam pentru ce am platit noi bilet? A dres-o zicand ca ne da 10E inapoi de persoana pentru ca nu ne mai duce el cu dubita. Si daca tot veniti cu masina, nu mai luati voi doi oameni si va platesc ei benzina?

Am zis da cam cu jumate de gura, sigur ca uite asa am fost tepuiti de un neamt (Helmut in chema pe dansul). Tepuit de romani am tot fost, era timpul sa mai incercam ceva nou. 

In banii pe care i-am dat la angetie intra dus-intorsul cu dubita + ghid si cumva, permise pentru amandoi (desi pe net nu mai erau). Toata distractia la 56E de fes + inca 27E telecabina (care se platea separat la fata locului). 

Ziua nu a inceput prea genial, noi tinandu-ne cu masina dupa duba in timp ce culegea pensionari de prin toata localitatea. Pana i-am cules pe toti a durat cam o ora. Ultimii au fost cei care urmau sa mearga cu noi in masina. Bineinteles tot nemti.

Pentru ca pierdusem destul timp cu culesul, ghidul care ne era si sofer a ales varianta mai directa catre varful muntelui, care implica genul meu de pante, la 30-40 de grade. Cu 4 oameni la bord, gargarita tragea sa moara. Nici vorba sa bagi a doua. Ce mai distractie a fost cand a venit cineva din fata si in loc sa acorde prioritate ne-a facut sa ne oprim in mijlocul pantei, nefind nici chiar 2 benzi pe sens ci cam una si un pic. Pas de mai porneste. Imi blestemam zilele si tot. A trebuit sa ne scoboram cu toti din masina ca sa poata urca.

Dupa aceasta proba de foc (mai ales pentru cutia de viteze), totul a decurs cu bine. Trecuti de strazile mortii am ajuns pe un drum virajat si placut care urca cam vreo 1000m in altitudine. Pe marginea drumului au inceput pini si alte plante tropicale si in acelasi timp montane. Interesant peisaj. Dupa o vreme s-au terminat si astea si am ajuns in Mordor. Lava, lava, peste tot. Racita, bineinteles, de ceva vreme. Nici nu banuiam ca sunt atatea soiuri.

Pana la telecabina urcarea a fost blanda si placuta in schimb de acolo nu se mai putea (de unde si nevoia de telecabina, bineinteles). Varful era atat de brusc si drept incat parea ca se pravaleste peste noi. Nenea ghidul a stat la coada si ne-a luat bilete, ne-a bagat in fata. Urcarea in sine a durat cam 8 minute si pentru prima oara intr-un astfel de mijloc de transport nu m-am speriat prea tare pentru ca nu am fost niciodata la mai mult de 10m de sol, chit ca urcarea a fost cam verticala. 

Deja de la baza de jos era cam racoare (desi era soare). Ei, ajunsi sus era frig rau, nu asa. Nu imi dau seama exact cam ce temperatura era dar se zareau zone cu promoroaca, deci undeva un pic peste zero. Si vant. Si soare. Si apoi nori. Si iar soare. Ca la vulcan, nu altceva.

Chiar daca poti urca cu telecabina, ca sa vizitezi varful iti trebuie acel permis. Si buletinul ca sa dovedesti ca esti cine scrie pe foaie. Se verifica "la intrare". Daca vrei sa dai o tura care nu implica ascensiunea spre varf, nu-ti trebuie permis.

De la telecabina pana in varf mai sunt cam 220m iar urcarea este nu foarte grea, desi inclinatia este pronuntata. Bocanci si un bat sunt cel putin utile. Si crema de soare si haine groase. 

Pana la acest punct nenea ghidul a vorbit mai mult in germana dar l-am tras de urechi un pic si a inceput sa ne impartaseasca si noua una alta. Asa am aflat ca Teide asta este un vulcan nou si ca pe vremuri aici era un vulcan de vreo 2 ori mai inalt (ar fi fost cel mai inalt din lume la momentul respectiv), cam pe la 7000m. Doar ca fiind prea masiv a cam luat-o la vale si s-a dus dracului in mare. In locul lui a ramas doar o gaura iar Teide a aparut pe locul acestei gauri, zona fiind ramasa foarte activa si dupa moartea vulcanului initial. De altfel, exista si un al doilea vulcan, asezat langa Teide, cu un crater mult mai mare si mult mai batran.

Daca pana in acest moment consideram ca ne-am cam luat teapa cu turul, nenea ghidul a inceput sa devina util si pentru noi si sa ne zica diferite chestii despre lava, geologie, si multe alte chestii. Engleza nu prea era punctul lui forte dar a reusit sa se faca inteles.

Restul de poveste o las in imagini.

Am inceput urcarea. Jos de tot se zareste Puerto de la Cruz. Masina ramasese blocata in panta mai la vale si a trebuit sa coboram ca sa poata urca. Inca cativa pasi si ajungeam la masina oprita intr-un loc de unde ne puteam imbarca. Adi s-a descurcat ca un adevarat sofer.
 Dupa o padure de conifere Canareze si alte plantute am ajuns pe platou, pe la 1200 m, daca nu si mai bine. "That is no moon!"
 Uhu! Cea mai placuta calatorie cu telecabina din viata mea
 Am debarcat din gondola si am inceput ascensiunea. Imediat am pus puloverul si esarfa, ca nu se mai putea
 Desi pe alocuri era abrupt, nu ca aici, nu prea aveai unde sa cazi si nu am simtit vreun moment ca as fi in nesiguranta, eu care nu am fost in viata mea pe munte si care urasc inaltimile. Cea mai epica catarare din viata mea
 Dupa cum se vede, destul de safe. De abia incepusem urcarea. In total sa ne fi luat maaaxim o ora
 Ne apropiem de varf. Pietrele galbui de pe fundal sunt acoperite cu sulf. De altfel se simtea foarte puternic in aer. Pe Adi il deranja. Probabil ii aducea prea mult a iad.
 Aici nu este blur ci doar fum sufluros care se ridica din crater. Nu m-a deranjat.
 De aici de la 3718m se vede la mal Puerto de la Cruz. Norii se vad ca din avion
 On top of the world!
 In spate se zaresc ramasitele fostului volcan de aprox 7000m. Datorita propriei greutati si a instabilitatii s-a rupt si s-a pravalit in mare. Actualul Teide este mult mai tanar si s-a format un pic mai la sud de fostul vulcan.
 Craterul. Se poate observa un pic de sulf plutind in aer
 Look, no hands!
 Aici se poate observa mai bine ce a ramas din vechiul vulcan, acea potcoava din zare 
 Revenind la telecabina
 O bomba vulcanica! Mare cam cat o cabina de camion Roman
 Craterul vechiului vulcan, Pico Viejo care s-a format inaintea lui Teide. La inaltimea de 3135m se intinde un crater de 720m in diametru. Ultima oara a erupt in 1798
Imagine de pe Wikipedia. Asa s-ar vedea in craterul Pico Viejo. Fara cerul albastru si zapada ai putea zice ca esti pe marte. De altfel tot peisajul de aici de sus pare de pe alta lume
 De aici de unde e facuta poza de mai sus cu Pico Viejo, Teide se ridica amenintator. Cam cat Burj Khalifa. #amfostacolo
 Am coborat si am dat in vestul salbatic
 Aparent aceste chetroaie sunt ce a mai ramas din vechiul vulcan. Cand s-a racit, pe teava vulcanului a ramas aceasta roca mai densa. Restul a fost mancata de intemperii
 Stairway to heaven
 Pietrele de mai sus sunt undeva in spate dreapta la vreo 100 de metri distanta
 Si o explicatie, daca sunteti curiosi.
 Mordor
 Bine, cu plante si cer albastru. Si sosea de nota 9.4
 Peste tot semne care iti explica ce vezi sau cum sa nu iti rupi gatul
 Bai, frumos al dracului! As fi stat aici o zi intreaga. Oricum mi-am propus sa revin cat de curand.
I-am lasat pe nemti la hotel. Nici macar nu am retinut cum ii cheama 
La drumul de intoarcere nu am mai facut alte poze. Aceeasi coborare, mai o casa, mai un sat. Inainte de plecare a doua zi dimineata, pe dig. Se pot calcula cam cat de inalte sunt valurile tinand cont ca pixelii aia din zare sunt oameni care belesc ochii la spectacol, ca si noi. Valurile alea care vin au pe putin 7-8m
 Holy smoke. Ar fi mers perfect de surf daca nu s-ar fi oprit in cataroaie. Stiu sigur ca exista si zone propice surfului
 Dupa ce am trecut pe la Avis sa vedem daca putem sa mai pastram masina pana la avion (si am putut, contra sumei de 15.5E) am mers in localitatea cea mai apropiata de Aeroport si de centrul de inchirieri auto. El Medano.
 Avea o plaja decenta dar ne-a fost lene sa ne mai schimbam. Nici soare nu era prea tare. De altfel cat am mancat noi s-au cam strans norii.
 Nu un loc tocmai rau dar nici chiar foarte spectaculos. Asa, mai ca un Venus, Saturn.
Desi pare nisip e un fel de roca nisipoasa. Interesanta plaja. Si in zare Montana Roja. Mai de dimineata erau zeci de oameni pe plaja invatand sa ridice kites pentru surf. De aici am luat-o la centrul de lasat masina si apoi la aeroport. Cam asta a fost.




vineri, 18 noiembrie 2016

Dias 4 y 5

Am inceput cu planul de a face un tur complet al insulei, ca sa vedem ce mai era de vazut, asa in mare.

Coborand spre sud-est am trecut prin peisaje deja familiare. Trecerea spre partea de sud insa a fost ceva nou. Fiind la volan nu prea am facut poze dar pot spune ca a fost interesant. Cam jumatate din aceasta bucata de drum a fost un drum nou asfaltat, bine semnalizat si lat. Ce sa mai, o placere. Restul a fost serpentinos si destul de abrupt. Jucaria de Polo nu mergea mai mult de a doua nici sa o pici cu ceara. 

Ajunsi pe partea cealalta de insula, vegetatia se schimba dramatic. Daca in partea de nord exista tot felul de palmieri si alte plantute verzi, spre sud predomina cactusii si boschetii iar culorile predominante sunt maro, ocru, galben. 

Daca tot eram pe acolo am zis sa vedem si niste plaje. Primul semn ne momea catre Playa Paradiso si am zis ca ar trebui sa fie bine, cu un asemenea nume. De fapt a fost o teapa, sau nu am citit bine semnele, dar nu am vazut nici o plaja si cu atat mai putin un paradis. Ba chiar dimpotriva caci la calea-intoarsa au venit din fata doua masini de politie urmate la scurt timp de doua cisterne de pompieri. Probabil alti tepuiti s-au ofticat ca au fost trimisi pe coclauri de semne mincionoase si le-au dat foc la sandrama. 

Urmatoarea plaja din drum era Playa des Americas despre care citisem ceva asa ca am zis sa verificam. Daca unde suntem noi in Puerto de la Cruz aduce cumva cu Eforie Nord, in partea de sud aduce mai mult a Mamaia. Lume multa, nici macar loc sa arunci un ac. No me gusta. Cumva am avut super noroc si am gasit un loc de parcare chiar langa plaja si am intrat sa facem o baie. La restaurantul de langa am mancat cea mai buna portie de somon ever. 

De la Americas am luat-o spre plaja mult mai degajata de la Teresinas din nordul insulei. Distanta intre cele doua este de aproximativ 85km. Tot turul cred ca a fost undeva pana in 200km.

Asta a fost ieri. Azi doar plaja si cam atat. Si mult mult vant.

 Daca as fi avut zoom optic si nu digital s-ar fi vazut cele 8-10 parapante
 Playa de las Americas
 Mamaia Tenerifei
 Best dish so far. Somon cu sos de spanac, legume calite si cartofi traditionali Canarezi (ceea ce in limbaj popular se cheama cartofi noi fierti cu sare)
 Jos se zareste Santa Cruz si daca aveti ochi foarte buni se poate vedea clairea in forma de pinguin
 O instalatie din port
 Aperitivul campionilor. Aproape pufuleti si nefiltrata
 Stivi Uandar
 Nu stiu ce-s acelea dar se vad de departe (inclusiv in poza de mai sus)
Flux, reflux, ceva
 Let me out!
O casa abandonata. Ma frapeaza ca polonicele au ramas la locul lor, ca si oala de pe aragaz




miercuri, 16 noiembrie 2016

Ziua a 3-a

Azi planuiam sa facem o baie dupa care sa luam masina si sa mergem spre Santa Cruz (a se nota, diferit de Puerto de la Cruz unde stam noi) sa vedem ce e de vazut pe acolo. De asemenea, doream sa gasim o plaja cu nisip normal, ca de pietre in degete m-am cam saturat.

Inainte sa facem asta totusi, am zis sa incercam sa vedem care sunt conditiile de baie la o plaja de aici de aproape. Locul respectiv l-am scoutat aseara pe intuneric si parea relativ ok. Adica nu m-am impiedicat de nici un bolovan si am presupus ca va fi in regula. Ajunsi pe lumina teoria parea sa stea in picioare, dar asta pana am intrat in apa unde de fapt nu a fost asa bine. Pe langa asta erau si niste valuri care altfel ar fi fost foarte cool (daca nu aveai riscul sa dai cu genunchiul intr-un cataroi in timp ce faceai ca pinguinul in valuri). Long story short, am decis sa renuntam la baie asa ca am facut doar niste poze de pe dig, am mai admirat un pic fauna locala si ne-am tirat spre masina.

In drum spre, si minunandu-ma in continuare de numarul de geriatrici, am inceput sa compun un articol de Times New Roman:

Criza pensionarilor loveste toate sectoarele economiei germane!

Postasii germani risca sa intre in faliment deoarece nu mai au cui aduce pensia, toti pensionarii fiind in Tenerife.
Si micii fermieri sunt afectati de acest exod iar marfurile li se strica pe tarabe. Fritz Oberlicht relateaza: pe vremuri toamna lua lumea kraut, patlagele, castraveciori, ca sa le puna la murat. Dar acuma cine sa mai cumpere? Tinerii oricum nu stiu sa puna muraturi, ne mai spune el obidit.
De cand a venit toamna si gerovitalii s-au mutat in tarile calde, tevile raman nebatute. Vecinii abatuti cauta solutii de rezolvare a acestei probleme, spunand ca se simt mai tristi de cand nu le mai face nimeni concerte nocturne. Ei ar fi chiar dispusi sa apeleze la batrani din Romania care au ani de experienta si costuri operationale mult sub cele practicate de octogenarii nemti. 
Si RATB-ul din Germania se confrunta cu grave pierderi de capital de cand autobuzele circula la orele diminetii mai mult goale. L-am intrebat pe soferul autobuzist Willy Pragher ce parere are de migratia sezoniera: Domne, zice el, omu pleaca dar mai si vine inapoi!? Dar ei ce fac? Nu se gandesc si ei la economie? Vor sa ne bage in somaj pe toti?
Singurul domeniu care beneficiaza de absente este cel medical, unde cozile practic nu mai exista. Codruta N, asistenta din Romania mutata in Germania, ne povesteste ca de cand nu mai simte miros de naftalina performanta ei in munca a crescut semnificativ: acum am timp sa ma ocup si de tinerii cu probleme existentiale!

Returnons a nos muttons. Adica cum zice francezul, sa ne intoarcem la oile noastre.

Ajunsi la vehicul, surpresa (sau cum s-o zice in dialect local la "na-ti-o franta ca ti-am dres-o"), automobilos canci. Cum stiam de cu o seara inainte ca proooobabil nu am parcat unde trebuie, nu a fost greu sa ne imaginam ca o fi fost ridicat de garda.

Ce noroc pe noi ca politia e in capul strazii. Am ajuns acolo si ne-am bucurat sa citim un poster pe care scria ca ei nu sunt obligati sa vorbeasca in engleza si ca daca nu ne intelegem e de datoria noastra sa venim cu un translator. Cum de unde sa luam noi translator, ne-am pus la bataie toate talentele de spaniola: nos automobilos esta (semn vag cu mainile, ca si cum s-ar fi dus pe pla) par la policia. Au cam inteles unde batem si cred ca ne-au cerut numarul de la masina, pe care am fost bucurosi sa il dam, impreuna cu alte semnalmente: culoare, model. Un momento, ne zice Nenea politaiul. A ridicat telefonul, a sunat la bajetii de la ridicari vehicule si a aflat ca intradevar masina e la ei. L-am intrebat cat ne costa, a fost foarte simpatic si a dat alt telefon, a aflat datele necesare si ni le-a scris pe foaie. 82E pentru ridicatori si 45E pentru politie. Si platim noi direct la baieti. Ba chiar a luat si o harta si ne-a desenat cum sa ajungem la ei.

Vazanu-ne aproape scapati cu basma curata am inceput sa facem misto in ideea ca e cea mai scumpa parcare ever: 60E de fes si uite asa am ajuns la centrul de ridicari. Baietii foarte saritori, stiau la fel de multa engleza cum stiam eu spaniola. Le-am explicat si lor ca "nos automobilos esta (semn vag cu mainile, ca si cum s-ar fi dus pe pla) par la policia", le-am aratat si masina care se vedea in fata geamului. Mi-a zambit frumos, a completat o foaie, mi-a luat cei 82E. Ma si miram ca nu am platit suma completa dar mi-a spus ca banii pt politie nu poate sa ii ia el ci politia. Si ca o sa vina ei in cam 5-10 minute si ca sa ii asteptam. Acuma, nu puteam fi sigur ca chiar despre asta e vorba asa ca in timp ce asteptam am bagat o intrebare in translator si m-am am aflat cum se zice. M-am dus la el si intr-o spaniola perfecta (cel putin asa cred, pentru ca a parut ca ma intelege perfect), l-am intrebat inca o data daca am inteles bine ca tre sa ii astept pe gabori. Mi-a confirmat ca si, si, 10 minutos.

Ceva timp mai incolo, cand deja incepeam sa imi pierd rabdarea, si-au facut aparitia 3 Dorei. 2 in uniforma si unul in civil. Au purces in a se intelege ca mutu si cu chioru despre ce trebuie completat, ce numar are masina, cum ma cheama, cum se iau banii cu cardul, etc etc. M-am distrat copios in ciuda pozitiei in care ma aflam si a lipsei mele de spaniola. Aparent nu trebuie sa intelegi limba ca sa percepi comicul de situatie.

O ora si jumatate mai tarziu dupa descoperirea lipsei ne-am imbarcat catre Santa Cruz, mai saraci dar bine dispusi. 

Restul zilei a decurs fara alte evenimente demne de remarcat decat ca azi a fost prima zi in care chiar am vazut vulcanul. Pana acum partea inalta a insulei a fost mereu innorata. Ah, si am gasit in sfarsit plaja pe care o cautam: playa de Las Teresitas, la 6km nord de Santa Cruz. Nisip fin ca un obrajor de bebelus, apa calda ca ciorbita si o plaja lata cat o zi de post. Locuri de parcare cati tigani imbracati in treling la Mega Mall. Ceva fin. 

Ajunsi inapoi pe inserat am repetat epopeea parcarii din seara precedenta. A fost asa dramatic incat ne-am plimbat vreo ora si am reusit sa ne ratacim si cu GPS-ul in fata pentru ca strazile sunt super inguste si obscure. Intr-un final apoteotic am lasat-o iar pe un loc interzis, in ideea ca dupa ce mancam vom incerca iar sa gasim un loc si daca nu e rost, bagam la parcarea cu plata si aia e. Eh, pe la 10.30 cand am terminat masa de seara, situatia s-a imbunatatit dramatic si am gasit o droaie de locuri, pe alese. Aleluia!!

Plaja 1
 Fiind la Atlantic, valurile astea sunt mult mai mari decat par in poza
 Yea!
 Intrand in Santa Cruz
 O cladire atat de celebra incat Adi stie cine e arhitectul: Santiago Calatrava
 Cladirea este de fapt Opera iar acesta este foierul central
 Observe the faces on the rocks de langa Opera
 Nu ma pot hotari daca Opera seamana cu o casca de spartan sau cu un pinguin care se apleaca sa se ciuguleasca la oute. Oricum e misto
 In drum spre plaja Teresitas
 Dar inainte de baie, niste mancare
 Deci da! In sfarsit! Cred ca si azi vom merge tot acolo, desi e cam departe. Am citit pe net ca prin anii 70 aici era o plaja ingusta cu nisip negru asa ca au importat nisip din Sahara et voila!
 In sfarsit am vazut si vulcanul. Bartai muntele, la vreo 3718m. Citeam mai devreme ca in toamna asta s-au temut ca o sa erupa, dar se pare ca e totul bine mersi. Amin!
Inca una, de la revedere!